Să ajung să facem schimb între ideile de subconștient, ca și cum ne-am arunca două mingi de volei de la unul la altul. Fiecare clapă de pian pe care o aud în mintea mea este un glas al unei evoluții din care reiese dragostea. Chiar dacă în timp ce dormi, în capul tău e un haos total între linii și culori, încercând să-ți transforme ideile într-un vis, eu îți săut fruntea și-ți mângâi creștetul. Până la urmă suntem oameni simpli, până când ajungem să ne cunoaștem visele. Nimeni nu știe că, de fapt, noi doi trăim în propria noastră lume, o realitate falsă din care, dacă ne-am trezi, am fi izbiți de ecuații mortale și de intelectul mizer actual din care noi facem parte doar fizic. Suntem cei mai buni regizori ale propriilor noastre vise. Probabil că am lua premiul ”Oscar” pentru că punem accent pe fiecare detaliu. Chiar dacă suntem superficiali într-o lume limitată, îți spun, suntem persoanele care cunosc cel mai bine filosofia unui vis. Acolo este singurul loc în care ne putem număra existența în stele. La un moment dat pierzi șirul. Dar și atunci când mori, de fapt trăiești o eternintate a unui subconștient bolnav de culori și muzicalitate continuă.
Parce que tu es dans mon esprit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu