tu ai scurs orgoliul din mine și l-ai lăsat să-ți curgă prin vene.
Ești cheia spre libertatea de a ști ce-ți șoptesc, spre dorul de a mai trăi în acel loc dintre cer și Pământ
și să am grijă doar de colțișorul în care tu, M. , tu ai reușit să îi construiești un perete.
Dacă ai ști, aș da uitării golului din mine, asemeni unui trup secat de carne,
m-aș ondula printre sentimente, râzând,
și aș face mormânt fiecărei zile de suferință,
în care am căutat aceste cuvinte ca să le cunoști.
Dar mi-am pierdut esența în ochii tăi care-mi dizolvă cheia în fluturi negri.
Tu nu ești pentru mine decât cerneală străină strivită pe ultima pagină a unui manuscris greoi,
iar eu.. un fost pion al tău, M.
