Vin și tocuri

Serveam vin roșu pe tocuri turcoaz de cinșpe. Îi făceam pe toți să privească în urma mersului meu de pisică. Mesele erau despărțite de draperii roșii colosale care înotau în atomsfera trandafirie. Fiecare masă rotundă vindea un suflet singuratic într-o cană de vin acoperită cu petale late de bujori. Nu știam că atunci când privirile ni se întâlneau discret, tu ai fi putut să spargi clepsidra și din ea să se scurgă lacrimile timpului, în timp ce îmi puteam vedea reflexia sufletului meu spinos îmbrăcat în trup angelic. Turcoazul își chema complementara sângerie, iar eu rămâneam fixată cu privirea asupra ta, ore în șir, care pentru tine însemnau mai puțin de un minut. Când se termina aproape totul, întreg Universul își reluase poziția în clepsidra din ochii tăi ascunși pe jumătate după cortină; de acum îți voi servi numai pe tocuri infinite.