Vă cer mână de scriitorVă cer analize de cuvinte,
Povești cu nemuritori.
Primește-n dar ochiu-mi pătat de sângele
unor pagini învechite, scrise cu ciob de sticlă.
Umple vasele sale cu cerneală amăruie,
și lasă-l conservat în țiplă.
Dă-mi părul tău, năclăit în aur și polen,
ca să-mi croiesc haină peste sufletul meu,
dă-mi un stilou și o melodie fără refren
și-un cojoc peticit cu stele culese de pe chipul tău.
Vreau o picătură din mare, o înghițitură sărată,
s-o scuip și s-o-ntind pe hârtie
ca atunci, în timp ce mor, să arate
a roman, nu a jucărie.
Așa că dați-mi cărți și nu reviste,
dar luați-mi disperarea !
Dați-mi viață ruptă din vise,
în hiperbole... uitarea.
