Evanescență

Evanescentă-i copilăria,
când ușor o pierzi în trecut
nemairămânându-ți decât viziunea ei.
O îmbrățișezi doar cu memoria
și îi simți adânc creștetul la pieptul tău.
Dacă sorbi din sânul copilăriei
vei rămâne etern copil.

Evanescentă-i adolescența,

atunci când te impăienjenește

singurătatea, iubirea și dorul.

Primul sărut fotografiat în amurgul angelic

te cuprinde în brațe din nou și din nou...
Prima dramă din viața ta fragedă
se scurge printre crengile minore
și se întind într-o mare de probleme vitale,
fără de care nu poți trăi.
Ești soarele după-amiezii în care tinerețea
rămâne veșnică și tu devii adolescentul naiv.

Evanescent este soarele după-amiezii care se scurge spre apus.
Ireversibilă este ziua de ieri

în care încă te mai vezi mic copil,

când de fapt chipul tău oglindește intersecția ridurilor.

Așa că pe drumul spre casă,

cel neîmbătrânit 

va merge sufletul tău descojit de pământ 

și înălțat spre amurgul veșnic.