Ce soir, je veux entrer dans ton rêve

Să ajung să facem schimb între ideile de subconștient, ca și cum ne-am arunca două mingi de volei de la unul la altul. Fiecare clapă de pian pe care o aud în mintea mea este un glas al unei evoluții din care reiese dragostea. Chiar dacă în timp ce dormi, în capul tău e un haos total între linii și culori, încercând să-ți transforme ideile într-un vis, eu îți săut fruntea și-ți mângâi creștetul. Până la urmă suntem oameni simpli, până când ajungem să ne cunoaștem visele. Nimeni nu știe că, de fapt, noi doi trăim în propria noastră lume, o realitate falsă din care, dacă ne-am trezi, am fi izbiți de ecuații mortale și de intelectul mizer actual din care noi facem parte doar fizic. Suntem cei mai buni regizori ale propriilor noastre vise. Probabil că am lua premiul ”Oscar” pentru că punem accent pe fiecare detaliu. Chiar dacă suntem superficiali într-o lume limitată, îți spun, suntem persoanele care cunosc cel mai bine filosofia unui vis. Acolo este singurul loc în care ne putem număra existența în stele. La un moment dat pierzi șirul. Dar și atunci când mori, de fapt trăiești o eternintate a unui subconștient bolnav de culori și muzicalitate continuă.

Parce que tu es dans mon esprit.

Un gram de rai

... Și nu am chef de nimic. Îmi lenevesc corpul în surdina melodiei Glory Box de la Portishead. I m so tired - spune un vers. Aș merge pe linia asta chill până dimineață, când mă plesnește răsăritul tomnatic și rece și m-aș trezi îmbrăcată în aceleași haine purtate o zi întreagă, secate de culori și umplute cu memorii nocturne. Give me a reason... to do that. Vremea înnorată și timpul îmi șterg negrul de la ochi și-l transformă într-o lene melancolică, care mă face să mă întind în umbră, doar capul fiind rezemat de spătarul canapelei, de nu-mi pot distinge extremitățile botinelor.

I'm tired of playing hard. Today I'm playing with my melancholy.

Vin și tocuri

Serveam vin roșu pe tocuri turcoaz de cinșpe. Îi făceam pe toți să privească în urma mersului meu de pisică. Mesele erau despărțite de draperii roșii colosale care înotau în atomsfera trandafirie. Fiecare masă rotundă vindea un suflet singuratic într-o cană de vin acoperită cu petale late de bujori. Nu știam că atunci când privirile ni se întâlneau discret, tu ai fi putut să spargi clepsidra și din ea să se scurgă lacrimile timpului, în timp ce îmi puteam vedea reflexia sufletului meu spinos îmbrăcat în trup angelic. Turcoazul își chema complementara sângerie, iar eu rămâneam fixată cu privirea asupra ta, ore în șir, care pentru tine însemnau mai puțin de un minut. Când se termina aproape totul, întreg Universul își reluase poziția în clepsidra din ochii tăi ascunși pe jumătate după cortină; de acum îți voi servi numai pe tocuri infinite.

Scrisoare către eternitate

Timpul aleargă in jurul unei portocale.
De-am reuși să-l putem decoji
și să-l împodobim,
adăugându-i câteva secunde în plus
și niște flori de magnolie...
Când se varsă amurgul scrisorii peste ochii mei,
numele lui este cântec pentru caligrafie.
Timbrele făceau dragoste
în salivă de narcisă
întinsă pe plic,
anunțându-mă să fiu gata
pentru drumul înflorit
al prezenței eterne.

De 17 beri

În amurgul zile mele de naștere mă trezesc fugită de acasă, de toate problemele care sunt la un pas de indiferență și de tonul matern de necontrolat, de plângeri de singurătate pe un fundal de muzică care are vaga intenție să-mi elimine starea de neplăcere familială acută. În plin apus de soare, când toată lumea iese pe stradă și se îndreaptă spre un singur punct de plecare, eu fac grăbită cu mâna mamei mele, în timp ce ea încearcă să adune funia ruptă din urma mea. Nu am decât o rochiță pe care vântul o poartă în văzduh și o geantă. Dar eu nu mă uit în urmă, ci urc grăbită în autobuz, așezându-mă pe partea dreaptă, cea în care Soarele strălucește mai mult. Întotdeauna mi-a plăcut să stau cu patru sau cinci rânduri mai în spate, pe scaunele roșii și catifelate. În raze puternice de soare desfac fermoarul genții și scot din el o cămașă albă imaculată pe care mi-o întind pe corp și-mi trag blugii până-n talie, suflecându-i marginile de jos până la maleole, iar în picioare îmi potrivesc niște balerini crem. În mișcările autobuzului mă balansez în timp ce mă chinuiam să-mi fardez un strop de rebeliune și să-mi lucesc buzele mușcând-o pe cea de jos. În final, îmi ascund părul ciocolatiu sub o pălărie neagră, o cutie de noi amintiri și îmi pun ochelarii care îmi acoperă jumătate din ambii obraji. Un soare mai arzător de libertate ca acesta a existat o singură dată pentru mine. Atât de crispată mi s-a părut constrângerea minoră, încât am lăsat o geantă neimportantă în trecut, coborând mai apoi în jungla de multiculturalism. Pentru mine nimic nu e nou, decât mai mult stres și în același timp, mai multă distracție, mai multă cultură și mai puțină dragoste.

When your lover has gone

Când tu erai într-o mașină albastră decojită de vopsea și mergeai pe un drum drept, numărând stâlpii de electricitate dezgoliți într-un lan de grâu, eu stăteam într-un fotoliu cufundat în întunericul care se prelingea în paharul meu cu vin roșu. Dacă stau să mă gândesc, picăturile de ploaie care loveau geamul mă învățau cum să-mi fie într-adevăr dor de tine. Dar tu fugeai spre Vest, luând soarele după tine și scoteai fără un pic de atenție capul pe geam. Țipai în ecou de libertate, ascultând acei greieri care făceau un zgomot infernal la apusul soarelui de vară și aveai lumini portocalii pe piele.
Cred că acesta este singurul moment în viață în care o înțeleg pe Stacey Kent cântând când dragostea ta a trecut. Știu că ție-ți place. Eu m-am încăpățânat și nu am vrut să-i înțeleg versurile care se potrivesc fiecărui moment oferit mie. Amintirile încetinesc și lumina lunii moare inefabil. Și totuși, să știu că vin zorii zilei și eu nu aș putea să te mai simt lângă mine... e ca și cum soarele nu ar avea motiv să apară.
De când te știu, mereu te-ai ascuns de mine, până când ai încetat să-ți pierzi zilele gândindu-te la cum să-mi ieși înainte, așa că te-ai expus în brațele mele. Deși m-ai pus să alerg după tine, tot tu ai recunoscut că eu ți-am dat lumea peste cap. Dar ai devenit atât de ideală pentru mine ! Mâinile mele și-au pierdut antrenamentul de a deveni o curea un jurul taliei tale. Niciodată nu am primit de la tine vreun cadou care să-mi marcheze starea de prăbușire, decât acela când am aflat că tu ai luat zâmbind calea Soarelui spre Vest și ai lăsat oamenii ploii să sufere.
De m-ai fi luat cu tine, să fi trecut amândoi...

Morning wish

Razele de dimineață sunt cele mai tandre atingeri pe un trup gol de femeie, care este ușor acoperit de lenjerie albă, din care iese cu finețe curba subțire a taliei, continuată cu pulpa dezgolită a piciorului, ca o pată de culoare vie pe o pânză albă. Vântul zbate perdelele lungi de mătase. Părul blond al femeii serpuiește pe așternut. Pleoapele ei se deschid ușor, iar sub ele se ivesc irișii albaștri care sticlesc. Își întoarce trupul spre interiorul patului, ca și cum ar fi vrut să se trezeazscă lângă el...


Photo via Tumblr.