Efectul iubirii adolescentine

Doi nebuni se îmbrățișează pe malul nisipos al mării și se sărută pasional, prinzând soarele între buze. El o înclină ușor pe nisipul fierbinte și o protejează în brațele sale catifelate. Ea se pune stăpână pe corpul său și se așează tandru peste trupul lui. Aerul se înăbușește în gurile lor, aburindu-și gâturile. Se încleștau încă sărutându-se.

Soarele îi însoțește. Valurile mării intră printre trupurile aflate în delir. Vântul adie părul fetei, iar pletele sale cad peste pieptul lui. Norii gri se retrag din fața lor, nisipul se netezește mai tare, iar ei sunt întruchipați ai unor îngeri pictați de dragostea lor armonioasă pe nisip.

Încă se ating și se sărută.

Se pierd în zgomotul iubirii adolescentine. Se țin de mână și se îmbrățișează.

Interminabilul lor amor se pierde in nisipul purtat de vânt. Se îngroapă în apă și încă nu-și pierde efectul. Nici picăturile de apă nu se desprind de pe pulpele lor. Nici furtuna nu mai îndrăznește să stingă soarele. Nici nisipul nu îi mai părăsește... Fiindcă ei se iubesc.

Disperare

De pe drumuri eu te strâng;

Sufletu-n mine bate

Și inima ce mi-o frângi

De călătorii însetate.

Unde ești să te iubesc ?

Mă storc de dor si de toate !

Pe nori vreau să-ți scrijelesc

Numele in plină noapte.

Dar, dincolo de noi doi

Și dincolo de muzica surdă

Ce-o purtăm între noi...

Nimeni n-o să ne-o audă.

Te-am zărit în depărtare

Printre razele lunii

Pe-o stradă cu felinare

Tainic, ferit de ochii lumii.

Atunci, în genunchi, pe spini am căzut,

Tu ai dispărut pe vecie.

N-am mai rămas cu nimic

Decât c-o armonie...

 14 iunie 2011, pentru C.I.

African dream

Gandurile mele atunci mi-au fost inecate in superba imagine a orasului A. de pe continentul Africii. A. mi-a marcat o parte a sensibilitatii mele. Doar ca nu exista. Exista de fapt la poalele unor munti; niste munti ai mintii mele.
M-am dus pe un deal undeva mai departe, iar de acolo s-a vazut tot orasul sub dominatia apusului. Timp de cateva secunde am crezut ca inima imi pompa in vene numai cu raze de bucurie.
Fiind doar un vizitator in A. am pierdut, drumul de intoarcere, asa ca am gasit o ulita care ducea la vale, pe malul pietros al unei ape. La malul apei portocalii am vazut niste siluete negre, structurate tipic africare in efectul cafeniu de seara peste care amurgul a pus stapanire. Erau niste baieti care aduceau o barca la mal. Ei au plecat inainte sa cobor in vale, aproape fermecata de monocromia si constrastele naturii. M-am pus in barca fara sa stiu ca este al acelor baieti. Mi-am dat tricoul jos si am ramas doar in sutienul de baie, iar cand sa apuc vaslele niste cuvinte ciudate au sarit asupra mea.
"This is your boat ? I'm sorry", spuneam celor doi care veneau spre mine in timp ce eu ma grabeam sa ies din barca. Ei nu m-au inteles asa ca nu m-au bagat in seama. "Can you help me, please, to find the way back in the A. town ?" Nici acum nu m-au inteles, asa ca am incercat sa le explic gesticuland. Au aprobat din cap, iar unul dintre ei mi-a intins o vasla si mi-a dat voie sa intru in barca. Mi-a aratat drumul care ducea spre oras.
Am intrat in apa si mi-am udat fusta alba cu dantela si plutea la suprafata ca un balon cu aer cald. Am intrat in barca si am pornit singura in pragul noptii spre imaginea artistica a soarelui jumatate ascuns dupa nori, cautand drumul spre oras.

Charlie Chaplin's

„N-am avut idee ce machiaj să îmi fac. Nu mi-a plăcut cel de reporter (în „Making a Living”). Cu toate acestea, în drum spre dulap, m-am gândit să îmi pun niște pantaloni lăbărțați, pantofi mari, un baston și un melon. Am vrut ca totul să fie contadictoriu: pantalonii foarte largi, haina strâmtă, pălăria mică, iar pantofii mari. Nu eram decis dacă să arăt tânăr sau bătrân, dar mi-am amintit că Sennett se aștepta să fiu mai bătrân și am adăugat o mustață mică, pe motivul că mă va îmbătrâni puțin, fără să îmi ascundă expresia. Nu știam nimic de personaj. Dar când m-am îmbrăcat, hainele și machiajul m-au făcut să mă simt cine sunt de fapt. Am început să-l cunosc, iar când am urcat pe scenă era deja născut.”

Dragă tu,

Da, tu ! Tu, suflet închis, inimă tainică și rece,
tu m-ai părăsit.
Tu mi-ai forțat ochii să plângă.
Tu mi-ai forțat gura să strige că te urăsc.
M-ai uitat într-o cameră invizibilă.
Uneori îmi lipeam fruntea de singura fereastră a camerei și la TINE mă gândeam,
dar nu vedeam decât lumea în alb și negru.
Speram ca tu să sari din umbră să mă eliberezi și...
totul era normal...
Dar, de ce, tu, suflet închis, inimă tainică și rece,
de ce ?...

Dead apple

Happy B-day !

Today, my blog has an year since I made it. Cheers ^^.