Da, tu ! Tu, suflet închis, inimă tainică și rece,
tu m-ai părăsit.
Tu mi-ai forțat ochii să plângă.
Tu mi-ai forțat gura să strige că te urăsc.
M-ai uitat într-o cameră invizibilă.
Uneori îmi lipeam fruntea de singura fereastră a camerei și la TINE mă gândeam,
dar nu vedeam decât lumea în alb și negru.
Speram ca tu să sari din umbră să mă eliberezi și...
totul era normal...
Dar, de ce, tu, suflet închis, inimă tainică și rece,
de ce ?...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu