“De mâini ne țineam și mergeam Prin locuri atât de ciudate Tu spuneai că-i în rai eu spuneam Că raiul e mult mai departe…” - Emil Brumaru, Rezervația de Îngeri
joi, 6 octombrie 2011
6 octombrie
Chiar ieri mi-am dat seama cum sunt cei din jurul meu. E ca și cum tu ești pus în centrul unui cerc de oameni, care se holbează insistent la tine, în mod disprețuitor. Mă gândesc mereu dacă așa voi fi privită în continuare, dacă așa îmi este scris de la Dumnezeu. Acest sentiment îl poate avea oricine, chiar și cei mai prețuiți dintre prietenii mei se refugiază uneori gândindu-se automat la asta și poate în acel cerc de oameni care se holbează mă aflu și eu. Poate oricât de bine i-ar fi unei persoane, are totuși un moment de singurătate în viață, fulgerându-i prin minte cercul de priviri disprețuitoare.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
cand mai revii cu posturi pe blog?;o3
mi-ar place si mie sa-mi scrie dumnezeu. ai un blog special. :*
@ Ioana : Ma bucur ca iti plac postarile mele si te mai invit sa mai vezi ceva nou, in curand. Am luat o pauza colosala de la postatul pe blog, dar acum am timp sa-mi transpum din nou gandurile aici. :D
@ Andreea : Multumesc, mult ! Ma bucur ca si tie-ti place blogul meu. Nu ma gandeam ca am vizitatori, in mare parte scriam pentru ca imaginatia mea sa nu se piarda.
Trimiteți un comentariu