Dead apple

Happy B-day !

Today, my blog has an year since I made it. Cheers ^^.

Dragoste de toamnă

Cu un val de emoție putând pe față, ea apăruse de sub clădirile vechi ale Brașovului. Se îndrepta spre omătul de porumbei care înghițeau firmituri aruncate de oameni. În contact cu o briză ușoară de toamnă, ea își balansă părul în dreapta și în stânga astfel să se așeze în valuri pe umeri.
Frunzele care se rupeau și de pe ultima creangă a copacilor cădeau într-un dans pe părul ei moale și roșcat. Omătul de porumbei se degajă zgomotos în văzduh când ea, Ioana, trecuse printre ei. Se oprea la o cafenea unde își putea savura o cafea în timp ce citea scrisoarea de la un vechi prieten. " Mai ții minte când ne scășldam în lanul de grâu în mijlocul adolescenței ?" Brusc ea încrețise hârtia și o strânse la piept privind nostalgic în gol în timp ce sorbea din ceașcă.
Se înserase. Felinarele de la marginile șoselei erau deja aprinse. Ioana dorea să ajungă cât mai repede acasă ca să-și poată telefona vechiul prieten și alerga până pe strada Sforii unde locuia; pe chipul ei se citea fericirea și ochii îi erau umpluți de nostalgie, dar... la un moment dat când ajunge într-un loc pustiit din acel oraș istoric își aminti brusc că nimic nu-l poate contacta pe vechiul prieten, Matei. Hârtia din mâna ei era doar o pagină îngălbenită dintr-o poveste care o primise în liceu, acum trei ani de la el, fiind o piesă de puzzle perfctă pentru a-și aminti vremurile petrecute amândoi. Expresia feței era de o supărare nedescrisă. Cu o ultimă privire înapoi, în lacrimi, ea intrase în casă. Găsi pe masă un buchet de flori. Sub balconul Ioanei zăcea un tânăr cu o chitară în mână descriind subiectiv legenda străzii Sforii. "Se spune că familiile unor doi îndrăgostiți erau rivale, însă ei se iubeau astfel încât și-au dorit să fie mult mai aproape unul de celălat (făcuse o pauză cântând la chitară), așa că le-au spus părinților să-și mărească camera putând trece prin geam unul la celălalt." Ioana nu mai stătea pe gânduri. Coborâse în grabă scările și-l îmbrățișase pe Matei într-o umbră care bântuie și acum sub balconul fetei.

Gorea Julia
Vicu Mihnea 8 AP.

Durere

Ochii mi se umezesc,
Puterile mă părăsesc
Privind soarele amenințător
Printre crengi...
Și simt că mor.
Cerul înnorat mă-nfioară
Și termur ca o ramură,
Frigul mă umple de dor
Și iar simt că mor.
Leșin printre frunze
Și aștept să plece toamna;
E liniște si pace,
Acum îmi dau seama.

Sub soare

Era în '89 sub soare.
El avea părul negru,
Ea bălai.
Erau pe-o barcă pe mare.
Sub soare...
El își încleștase mâinile în jurul taliei ei
Sub soare.
Erau raze-n ochii ei
Și vânt în părul lui.
Mergeau pe apă
Sub soare,
Ținându-se de mână.
Sub amurgul soarelui
Marea roșie îi înghițiră,
Dar dragostea poate respira sub apă,
Sub soare...
"Era 1989; gândurile mele erau scurte, părul meu era lung..."
Azi încă mai plutesc aceste sunete sub apă
Împrăștiindu-se
Sub soare.
El cu părul negru,
Ea bălai
Se sărutau printre raze
În acel albastru infinit de...
Sub soare.

Stoned-Cigarettes and Romance

Cigarettes and Romance. Fumează prietenia dintre noi, droghează-ţi mintea cu mine; îmbată-ţi corpul de imaginaţii cu fraudă şi supune-te nuanţei muzicale care apare din colţul străzii.
După o zi atât de încărcată nici nu mă mai duse gândul să o iau spre casă. M-am oprit la un local. Am intrat aplecându-mi capul, lăsând ca părul meu şaten să îmi curgă valuri peste umeri. Bretonul îmi venea în ochi, iar ghiozdanul se aşeză pe o parte.
Fumul de ţigară domneşte asupra localului. Zeci de cupluri parcă şi-au pierdut minţile. Trupa de rock'n'roll, "The Leaves", cânta pe un podium vechi care gemea absolut fără niciun sunet, fără nicio noimă. Tot acest local de adolescenţi era acoperit de sunete şi lumini ce ţipau puternic în ochii fiecăruia.
Înot spre barman prin mulţime şi mă aşez plictisită în faţa lui, cerându-i aceeaşi băutură ca de fiecare dată. El îmi umpluse paharul cu whiskey în timp eu stăteam şi îmi admiram prietenii mei de pe scenă. Terry, solistul, îmi zâmbi în timp ce cânta şi mă salută uşor cu mâna. Între timp, eu m-am întors la băutura mea. Înainte de a-mi apropia buzele de pahar, observ într-un colţ al micii încăperi nişte perverşi în preajma unei blonde. Nici nu vroiam să văd ce urma. Mi-am îndreptat privirea spre Terry care îmi zâmbea călduros. Am făcut o mişcare bruscă spre barman care curăţa paharele de cristal cu un material cârpit. Luasem ultima înghiţitură de whiskey şi apucasem forţat geanta, plecând spre scenă.
Împingeam lumea, făcând ca oamenii să se dea din faţa mea. Mi-am trântit ghiozdanul în colţul uşii spre ieşire şi am luat chitara care parcă... mă aştepta de atâta timp stând prăfuită şi dezacordată. Am luat-o şi am început să cânt impreună cu "The Leaves".
Era prea multă beznă, te pierdeai prin oamenii nepăsători, însetaţi de senzaţii tari.
M-am trântit epuizată pe canapea cu Terry.
Terry este ca un înger în preajma muzicii. Când îl vezi cântând, ai senzaţia că notele scoase de geamătul chitării vechi ai lui parcă îţi controlează inima. Cuvintele lui pline de căldură vin ca o săgeată spre tine, răsărind din vocea lui mlădioasă.
A început să-mi cânte "Răsărit de întuneric", melodie ce-i aparţine.
Am decis, la un moment dat să plec. Fiind prea întuneric în local şi mergând pe şapte cărări, am ieşit afară, ferindu-mi vederea de lumina slabă a felinarelor în jurul cărora roiau tânţari şi muşte.
M-am sprijinit de ceva ce părea a fi ascuţit. Am încercat să-mi reglez privirea, dar din câte am prins din vedere, era doar un geam spart al unei maşini. Am mai mers puţin şi am dat peste un stâlp. M-am sprijinit de el. Îmi simţeam mâinile umede. Erau pline de sânge. Am realizat că mă tăiasem brutal în geamul spart al acelei maşinii.
Lipindu-mă, la un moment dat de un alt stâlp, m-am lăsat în jos şi priveam spre cerul senin, chiar dacă pe asfalt erau numai bălţi.
Priveam înainte. Văzusem o siluetă în depărtare. Stătea in mijlocul drumului, privind la mine. Eu nici măcar nu băgasem de seamă că venea spre mine. Coaptă de alcool şi terminată de oboseală, am leşinat. Acea siluetă misterioasă mă curpinse în braţele sale. Era un tip palid cu ochii lui, ieşind în evidenţă datorită culorii ca de nişte castane aurite. Cu toată forţa mă ridică pe spatele său. Am deschis ochii şi priveam spre-nainte prin suviţele lui de păr ridicate în vârful capului.
Deodată, am auzit un zgomot. Uşa se izbea de perete.
La un moment dat, am simţit cum mă întinse pe pat. Am întredeschis ochii şi-l priveam ameţită cum îmi atinse pieptul cu mâinile sale reci, slabe şi înroşite.
- Doar dormi !
Era tot ce auzeam din partea lui.

M-am trezit în intuneric.
- Unde sunt ? mă întrebam.
Mă speriasem. Pe mine era aşezată aceeaşi mână rece, palidă, care zăcea pe pieptul meu. Eram schimbată. Hainele îmi fuseseră schimbate de pe mine. Purtam un maieu decoltat şi perechea mea preferată de pantaloni scurţi şi dungaţi. Studiam camera ajutându-mă de vederea nocturnă şi în acelaşi timp de sursele de lumină venind din New-York-ul zgomotos.
O voce mă făcea să tresar. Orietându-mă după glas, văzusem acelaşi băiat cu ochii aurii.
- Culcă-te, răsăritul nu e departe !
Simţisem cum se punea lângă mine, iar faţa sa rece se lipi de capul meu, imbrăţişându-mă ca o păpuşă...